Constituţia României din 27 Februarie 1938

"Caracterul fără inteligenţă poate mult, dar inteligenţa fără caracter nu valorează nimic. (Cicero)"

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI 27 februarie 1938

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI
EMITENT: REGELE CAROL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 48 din 27 februarie 1938
Data intrării în vigoare : 27 februarie 1938
− suspendat de art.1 din LEGE 510/1940 la data de 5 septembrie 1940


NOTĂ:
Prin Înaltul Decret Regal nr. 900 din 20 februarie 1938, publicat în "Monitorul Oficial", partea I, nr. 42 din 20 februarie 1938, Regele Carol al II−lea decretează noua Constituţie a României, hotărând supunerea ei «Naţiunii Romane spre "buna ştiinţa şi învoire"».

În acelaşi număr al "Monitorului Oficial" sunt publicate:

  1. Proclamaţia Regelui Carol al II−lea către români, din 20 februarie 1938, prin care acesta prezintă pe scurt conţinutul noii Constituţii decretate şi o supune "învoirii poporului roman";
  2. Înaltul Decret Regal nr. 901 din 20 februarie 1938, prin care poporul român a fost chemat în ziua de 24 februarie 1938 să se pronunţe prin plebiscit asupra Constituţiei decretate de Rege;
  3. Înaltul Decret Regal nr. 902 din 20 februarie 1938, prin care au fost numiţi cei cinci membri ai Comisiunii pentru totalizarea rezultatului plebiscitului.

Plebiscitul s-a desfăşurat în ziua de 24 februarie 1938, fiind chemaţi la vot toţi alegătorii înscrişi în listele electorale pentru Adunarea Deputaţilor. Participarea la vot a fost obligatorie, fiecare alegător exprimându-şi opţiunea prin declaraţie verbală, pentru sau împotriva Constituţiei, făcută înaintea biroului de votare. S-au prezentat la plebiscit 4.303.064 de votanţi, din care au votat pentru Constituţie 4.297.581 de votanţi, împotrivă votând 5.483.

În "Monitorul Oficial", partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938 sunt publicate:

  1. Actul de constatare a voturilor date de poporul român asupra plebiscitului propus la 20 februarie 1938, purtând data de 26 februarie 1938, întocmit de Înalta Comisiune pentru totalizarea rezultatului plebiscitului;
  2. Cuvântul Regelui Carol al II−lea asupra rezultatului plebiscitului;
  3. nr. 458 din 27 februarie 1938 al Consiliului de Miniştri către Rege, prin care Constituţia este supusă sancţionării regale;
  4. Constituţia, sancţionată prin Înaltul Decret Regal nr. 1045 din 27 februarie 1938, semnat de Regele Carol al II−lea şi contrasemnat de Preşedintele Consiliului de Miniştri, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea, şi de 15 membri secretari de stat.

Constituţia a intrat în vigoare la 27 februarie 1938, adică la data sancţionării ei. Ea a abrogat expres, pe aceeaşi dată, Constituţia din 1923.

Constituţia din 1938 era alcătuită din 100 de articole, grupate în 8 titluri.

Prin Decretul Regal nr. 3052 din 5 septembrie 1940, semnat de Regele Carol al II−lea şi publicat în "Monitorul Oficial" nr. 205 din 5 septembrie 1940, Constituţia din 1938 este suspendată, iar Corpurile legiuitoare sunt dizolvate.

Textul Constituţiei din 1938 este reprodus după "Monitorul Oficial", partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938.

CAROL AL II−LEA,
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională,
REGE AL ROMÂNIEI,
La toţi de faţă şi viitori, sănătate:
Poporul Român dându−şi învoirea, Noi decretăm următoarea
CONSTITUŢIUNE

TITLUL I
Despre teritoriul României

ART. 1

Regatul României este un Stat Naţional, unitar şi indivizibil.

ART. 2

Teritoriul României este inalienabil. Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât în virtutea unei legi.

ART. 3

Teritoriul României nu se poate coloniza cu populaţiuni de seminţie străină

TITLUL II
Despre datoriile şi drepturile Românilor

CAP. 1
Despre datoriile Românilor

ART. 4

Toţi Românii, fără deosebire de origine etnică şi credinţa religioasă, sunt datori: a socoti Patria drept cel mai de seamă temei al rostului lor în viaţă, a se jertfi pentru apărarea integrităţii, independenţei şi demnităţii ei; a contribui prin munca lor la înalţarea ei morală şi propăşirea ei economică; a îndeplini cu credinţa sarcinile obşteşti ce li se impun prin legi şi a contribui de bună voie la împlinirea sarcinilor publice, fără de care fiinţa Statului nu poate vieţui.

ART. 5

Toţi cetăţenii români, fără deosebire de origine etnică şi credinţa religioasă, sunt egali înaintea legii, datorându-i respect şi supunere.
Nimeni nu se poate socoti dezlegat de îndatoririle sale civile ori militare, publice ori particulare, pe temeiul credinţei sale religioase sau de orice altfel.

ART. 6

Nu se admite în Statul Român nici o deosebire de clasă socială. Privilegiile în aşezarea dărilor sunt oprite. Micşorările şi măririle de impozite nu pot fi decât generale şi statornicite prin legi.

ART. 7

Nu este îngăduit nici unui Român a propovădui prin viu grai sau în scris schimbarea formei de guvernământ a Statului, împărţirea ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite, ori lupta de clasă.

ART. 8

Este oprit preoţilor, de orice rit şi credinţa religioasă, a pune autoritatea lor spirituală în slujba propagandei politice, atât în locaşurile destinate cultului şi funcţiunilor oficiale, cât şi în afară de ele.
Propaganda politică, în locaşurile destinate cultului, ori cu prilejul manifestaţiunilor religioase, nu este îngăduită nimănui.
Orice asociaţiune politică pe temeiuri ori pretexte religioase este oprită.
În afară de persoanele, de condiţiunile şi de formele prevăzute în legi, nimeni nu poate lua ori presta jurăminte de credinţă.

ART. 9

Românul care, fără prealabilă autorizaţie a Guvernului, va intra în orice serviciu al unui Stat străin, sau se va alătură pe lângă o corporaţie militară străină, pierde de plin drept cetăţenia română.
Supunerea, pentru oricât timp şi din orice fapt ar rezulta ea, la vreo protecţie străină, trage după sine pierderea de plin drept a cetăţeniei române.
Naţionalitatea română pierdută în condiţiunile aici arătate nu se poate redobândi decât prin naturalizare.

CAP. 2
Despre drepturile Românilor

ART. 10

Românii se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea muncii, de libertatea învăţământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile din care decurg drepturi în condiţiunile statornicite prin legi.

ART. 11

Naţionalitatea română se dobândeşte prin căsătorie, prin filiaţiune, prin recunoaştere şi prin naturalizare. Naturalizarea se acordă prin lege în mod individual; ea nu are efect retroactiv. Soţia profită de naturalizarea soţului şi copiii minori de aceea a părinţilor.

ART. 12

Libertatea individuală este garantată.
Nimeni nu poate fi urmărit sau percheziţionat, decât în cazurile şi după formele stabilite de lege.
Nimeni nu poate fi deţinut sau arestat decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat şi comunicat în momentul arestării, sau cel mai târziu în 24 ore după arestare.
În caz de vină vădită ori de urgenţă, deţinerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite şi comunica în 24 ore, conform alineatului precedent.

ART. 13

Nimeni nu poate fi sustras, în contra voinţei sale, de la judecătorii pe care îi da legea.

ART. 14

Domiciliul este inviolabil.
Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autorităţile competente, în cazurile şi potrivit formelor stabilite de lege.

ART. 15

Pedeapsa cu moartea se aplică în timp de război potrivit codului de justiţie militară.
Consiliul de Miniştri va putea decide aplicarea dispoziţiunilor din alineatul precedent şi în timp de pace, pentru atentate contra Suveranului, Membrilor Familiei Regale, Şefilor Statelor străine şi demnitarilor Statului din mobile în legătură cu exerciţiul funcţiunilor ce le sunt încredinţate, precum şi în cazurile de tâlhărie cu omor şi asasinat politic.

ART. 16

Proprietatea de orice natură, precum şi creanţele atât asupra particularilor cat şi asupra Statului, sunt inviolabile şi garantate ca atare.
Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, după normele prevăzute în legi.
Bunurile care fac parte din domeniul public sunt administrate şi nu pot fi înstrăinate decât după regulile şi cu formele stabilite prin lege. Nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor, afară de cazurile de înalta trădare şi delapidare de bani publici.
Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită de justiţie conform legilor. Prin cauză de utilitate publică nu se poate înţelege decât aceea care este de natură a folosi în acelaşi timp tuturor şi fiecăruia în mod actual ori eventual.
În afară de cazurile de utilitate publică pentru apărarea naţională, pentru lucrările de interes militar, sanitar, cultural, pentru căi de comunicaţii terestre, nautice ori aeriene, pentru pieţe şi lucrări publice prevăzute în legile actuale, nici un alt caz nu se poate stabili decât prin legi votate de ambele Adunări cu majoritate de două treimi.

ART. 17

Zacamintele miniere precum şi bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se exceptează masele de roci comune, carierele de materiale de construcţii şi depozitele de turbă, fără prejudiciul drepturilor dobândite de Stat pe baza legilor anterioare. O lege a minelor va determina normele şi condiţiunile de punere în valoare a acestor bunuri, va fixa drepturile proprietarului care vor fi de cel puţin 50% din redevenţă şi din preţul la hectar al concesiunii şi va arăta, totodată, putinta şi măsura în care aceştia vor participa la exploatarea acestor bogăţii.
Drepturile câştigate în favoarea Statului pe baza actelor de concesiune încheiate până în prezent se respectă.

ART. 18

Drumurile mari şi mici, uliţele care sunt în sarcina Statului, Judeţelor, Municipiilor şi Comunelor, fluviile şi râurile navigabile sau plutitoare, ţărmurile, adăugirile către mal şi locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele, spaţiul atmosferic, apele producătoare de forte motrice de folos obştesc şi în deobste toate bunurile care nu sunt proprietate particulară, sunt considerate ca dependinţe ale domeniului public.

ART. 19

Libertatea conştiinţei este absolută.
Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate şi protectiune, întru cat exerciţiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri şi Siguranţei Statului.
Biserica ortodoxă creştină şi cea greco-catolică sunt biserici româneşti. Religia creştină ortodoxă fiind religia marei majorităţi a Românilor, biserica ortodoxă este biserica dominantă în Statul Român, iar cea greco-catolica are intaietate fata de celelalte culte.
Biserica ortodoxă română este şi rămâne neatarnata de orice chiriarhie străină, pastrandu-şi însă unitatea, în privinta dogmelor, cu biserica ecumenica a Răsăritului.
Chestiunile spirituale şi canonice ale bisericii ortodoxe române ţin de o singură autoritate sinodală centrală.
Raporturile dintre diferitele culte şi Stat sunt de domeniul legilor speciale.

ART. 20

Actele stării civile sunt de atribuţia legii civile.
Întocmirea acestor acte va trebui sa preceada totdeauna binecuvantarea religioasă, care este obligatorie pentru toţi membrii cultelor.

ART. 21

Învăţământul este liber în condiţiunile stabilite prin legi speciale şi întru cat nu va fi contrar bunelor moravuri, ordinei publice şi intereselor de Stat.
Învăţământul primar este obligator. În şcolile Statului acest învăţământ va fi gratuit.

ART. 22

Constituţia garantează fiecăruia, în limitele şi condiţiunile legii, libertatea de a comunica şi publica ideile şi opiniunile sale, prin grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin orice alte mijloace.

ART. 23

Secretul scrisorilor, telegramelor şi convorbirilor telefonice este inviolabil. Se exceptează cazurile în care justiţia e datoare să se informeze conform legii.

ART. 24

Cetăţenii români au dreptul a se aduna paşnici şi fără arme pentru a trata tot felul de chestiuni, conformându-se legilor care regulează exerciţiul acestui drept.
Întrunirile, procesiunile şi manifestaţiile pe căile publice ori în aer liber, sunt supuse legilor şi orânduirilor poliţieneşti.

ART. 25

Oricine are dreptul a se adresa prin petiţiuni, subscrise de una sau mai multe persoane, la autorităţile publice, însă numai în numele celor subscrişi.
Autorităţile constituite au singure dreptul să adreseze petiţiuni în nume colectiv.

ART. 26

Cetăţenii români au dreptul a se asocia, conformându-se legilor.
Dreptul de liberă asociaţiune nu implică dreptul de a crea persoane juridice.
Condiţiunile în care se acorda personalitatea juridică se stabilesc prin lege.

ART. 27

Numai cetăţenii romani sunt admisibili în funcţiunile şi demnităţile publice, civile şi militare, ţinându-se seama de caracterul majoritar şi creator de Stat al Naţiunii Romane.
Supuşii străini nu pot ocupa atari funcţiuni, decât în cazurile statornicite prin legi.
Străinii aflatori pe pământul României se bucură de protecţiunea dată de legi persoanelor şi averilor în genere.
Numai Românii şi cei naturalizaţi români pot dobândi cu orice titlu şi deţine imobile rurale în România. Străinii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.

ART. 28

Decoraţiunile străine se vor purta de Români numai cu autorizarea Regelui.
Insignele, emblemele, medaliile, precum şi uniformele de orice fel, nu pot fi create, nici atribuite, nici purtate fără legiuita încuviinţare.

TITLUL III
Despre puterile Statului

ART. 29

Toate puterile Statului emană de la Naţiunea Română.
Ele însă nu se pot exercita decât prin delegaţiune şi numai după principiile şi regulile aşezate în Constituţia de faţă.

ART. 30

Regele este Capul Statului.

ART. 31

Puterea legislativă se exercita de Rege prin Reprezentatiunea Nationala care se împarte în doua Adunări: Senatul şi Adunarea Deputaţilor.
Regele sancţionează şi promulga legile.
Înainte de a i se da sancţiunea regala, legea nu e valabilă.
Regele poate refuza sancţiunea.
Nici o lege nu poate fi supusă sancţiunii regale, decât după ce va fi fost discutata şi votată de majoritatea ambelor Adunări.
Promulgarea legilor votate de ambele Adunări se va face prin îngrijirea Ministrului de Justiţie care este şi pastratorul Marelui Sigiliu al Statului.
Iniţiativa legilor este dată Regelui. Fiecare din cele două Adunări pot propune din iniţiativă proprie numai legi în interesul obştesc al Statului.
Interpretaţiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.
Nici o lege, nici un regulament de administraţiune generală sau comunală nu pot fi îndatoritoare decât după ce se publică în chipul hotărît prin ele.

ART. 32

Puterea executivă este încredinţată Regelui, care o exercită prin Guvernul Său în modul stabilit prin Constituţie.

ART. 33

Puterea judecătorească se exercită de organele ei.
Hotărîrile judecătoreşti se pronunţă în virtutea legii.
Ele se execută în numele Regelui.

CAP. 1
Despre rege

ART. 34

Puterile constituţionale ale Regelui sunt ereditare în linie coboritoare directă şi legitimă a Majestăţii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură şi cu excluziunea perpetuă a femeilor şi coboritorilor lor.
Coboritorii Majestăţii Sale vor fi crescuţi în religiunea ortodoxă a Răsăritului.

ART. 35

În lipsă de coboritori în linie bărbătească ai Majestăţii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre fraţii Săi, sau coboritorilor acestora, după regulile statornicite în articolul precedent.
Dacă nici unul din fraţi sau coboritorii lor nu s-ar găsi în viaţă, sau ar declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul Său dintr-o dinastie suverană din Europa occidentală, cu primirea Reprezentatiunii Naţionale data în forma prescrisă de art. 36.
Dacă nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

ART. 36

În caz de vacanţă a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată într-o singură Adunare chiar fără convocare şi, cel mai târziu pana în opt zile de la întrunirea lor, aleg un Rege dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala.
Prezenţa a trei pătrimi din membri care compun fiecare din ambele Adunări şi majoritatea de două treimi a membrilor prezenţi sunt necesare pentru a se putea purcede la această alegere. În caz când Adunarea nu se va fi făcut în termenul mai sus descris, atunci în a noua zi la amiază Adunările întrunite vor păşi la alegere, oricare ar fi numărul membrilor prezenţi şi cu majoritatea absolută a voturilor.
Dacă Adunările s-ar afla dizolvate în momentul vacanţei Tronului, se va urma după modul prescris la articolul următor.
În timpul vacanţei Tronului, Adunările întrunite vor numi o Locotenenţa Regală compusă din trei persoane, care va exercita puterile Regale până la suirea Regelui pe Tron.
În toate cazurile mai sus arătate votul va fi secret.

ART. 37

La moartea Regelui Adunările se întrunesc chiar fără convocare, cel mai târziu zece zile după declararea morţii.
Dacă din întâmplare ele au fost dizolvate mai dinainte şi convocarea lor a fost hotărâtă în actul de dizolvare, pentru o epoca în urma celor zece zile, atunci Adunările cele vechi se adună până la întrunirea acelora care au a le înlocui.

ART. 38

De la data morţii Regelui şi până la depunerea Jurământului succesorului Său la Tron, puterile constituţionale ale Regelui sunt exercitate în numele Naţiunii Române de Miniştrii întruniţi în consiliu şi sub a lor responsabilitate.

ART. 39

Regele este major la vârsta de 18 ani împliniţi.
La suirea Sa pe Tron El va depune mai întâi în sânul Adunărilor întrunite următorul Jurământ: «Jur a păzi Constituţia şi legile Naţiunii Române, a menţine drepturile ei naţionale şi integritatea teritoriului».

ART. 40

Regele poate numi un Regent şi doi Supleanţi care, după moartea Lui, să exercite puterile Regale în timpul minorităţii succesorului Său.
Această numire se face cu primirea Reprezentaţiunii Naţionale, dată în forma prescrisă de art. 36 din Constituţia de faţă.
Regentul va exercita totodată şi tutela Regelui minor.
Dacă la moartea Regelui, Regentul nu s-ar găsi numit şi succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunări întrunite vor numi pe Regent şi pe cei doi Supleanţi, procedând după formele prescrise de art. 36 din Constituţia de faţă.
Regentul şi supleanţii Săi nu intra în funcţiune decât după ce vor depus înaintea ambelor Adunări întrunite, jurământul prescris de art. 39 din Constituţia de faţă.
În caz de deces al Regentului, Supleantul cel mai în vârstă îi va lua de drept locul, procedându-se conform celor stabilite la alineatul precedent pentru alegerea unui nou Supleant.

ART. 41

Dacă Regele se află în imposibilitate de a domni, Principele Moştenitor major, singur, ia de drept Regenţa. În cazul în care Principele Moştenitor ar fi minor, Consiliul de Miniştri, după ce s−a constatat legalmente imposibilitatea de a domni, convoacă îndată Adunările Legiuitoare reunite pentru a decide.

ART. 42

Nici o modificare nu se poate face Constituţiei în timpul Regentei.

ART. 43

Regele nu va putea fi totodată şi Şeful unui alt Stat fără consimţământul Adunărilor.
Nici una din Adunări nu poate delibera asupra acestui obiect, dacă nu vor fi prezenţi cel puţin două treimi din membri care le compun şi hotărîrea nu se poate lua decât cu două treimi din voturile membrilor de faţă.

ART. 44

Persoana Regelui este inviolabilă. Miniştrii Lui sunt răspunzători.
Actele de Stat ale Regelui vor fi contrasemnate de un Ministru care, prin aceasta însăşi, devine răspunzător de ele.
Se exceptează numirea Primului Ministru care nu va fi contrasemnată.

ART. 45

Regele convoacă Adunările Legiuitoare cel puţin odată pe an, deschizând sesiunea prin mesaj, la care Adunările prezintă răspunsul lor.
Regele pronunţa închiderea sesiunii.
El are dreptul de a dizolva ambele Adunări de odată sau numai una din ele.
Actul de dizolvare trebuie sa conţină convocarea alegătorilor şi a noilor Adunări.
Regele poate amâna Adunările. Ele se întrunesc de plin drept la împlinirea unui an de la data amânării, dacă între timp nu au mai fost convocate.

ART. 46

Regele numeşte şi revoacă pe Miniştrii Săi.
El are dreptul de a ierta sau micşora pedepsele în materii criminale, afară de ceea ce se statorniceşte în privinţa Miniştrilor.
El nu poate suspenda cursul urmăririi sau judecării, nici a interveni prin nici un mod în administrarea justiţiei.
El numeşte sau confirmă în funcţiunile publice potrivit legilor.
El nu poate crea o nouă funcţiune fără o lege specială.
El face regulamentele necesare pentru executarea legilor, fără sa poată modifica legile şi scuti pe cineva de executarea lor.
El poate, în timpul când Adunările Legiuitoare sunt dizolvate şi în intervalul dintre sesiuni, să facă în orice privinţă Decrete cu putere de lege, care urmează a fi supuse Adunărilor spre ratificare la cea mai apropiată a lor sesiune.
El este Capul Oştirii.
El are dreptul de a declara războiul şi de a încheia pacea.
El conferă gradele militare în conformitate cu legea.
El conferă decoraţiunile române.
El acreditează Ambasadorii şi Miniştrii Plenipotenţiari pe lângă Şefii Statelor Străine.
El are dreptul de a bate moneta, conform unei legi speciale.
El încheie, cu Statele Străine, tratatele politice şi militare. Convenţiunile necesare pentru comerţ, navigaţiune şi altele asemenea de El încheiate, pentru a avea putere de lege în interior trebuie să fie însă supuse Adunărilor Legiuitoare şi aprobate de ele.

ART. 47

Lista civilă se hotărăşte prin lege.

CAP. 2
Despre Reprezentarea Naţională

ART. 48

Membrii Adunărilor Legiuitoare reprezintă Naţiunea şi nu-şi exercită mandatul decât după depunerea legiuitului jurământ.

ART. 49

Fiecare Adunare determină prin regulamentul său modul după care se constituie şi îşi exercită atribuţiunile.

ART. 50

Validarea alegerilor pentru ambele Adunări şi verificarea titlurilor membrilor aparţinând fiecăreia din ele, se face de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înainte de data fixată pentru întrunirea Adunărilor.

ART. 51

Nimeni nu poate fi totodată membru al uneia şi al celeilalte Adunări.

ART. 52

Deputaţii şi Senatorii, numiţi de puterea executivă într-o funcţiune salariată pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanţi ai Naţiunii.
Aceasta dispoziţiune nu se aplica Miniştrilor şi Subsecretarilor de Stat.

ART. 53

Membrii Adunărilor Legiuitoare nu pot apăra interese particulare împotriva Statului; ei nu pot face parte din Consiliile de administraţie ale întreprinderilor care au contractat cu Statul, Judeţele sau Comunele.

ART. 54

Orice hotărîre se ia cu majoritate absolută a voturilor afară de cazurile statornicite în altfel prin Constituţie.
În caz de paritate a voturilor, propunerea în deliberare este respinsă.
Adunările ţin şedinţe cu jumătate plus unul din numărul membrilor înscrişi în apelul nominal.

ART. 55

Fiecare membru al Adunărilor are dreptul a adresa Miniştrilor întrebări la care aceştia sunt obligaţi a răspunde în termenul prevăzut de regulament.

ART. 56

Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunări nu poate fi urmărit pentru opiniunile şi voturile de el emise în cursul exerciţiului mandatului.

ART. 57

Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunări nu poate, în timpul sesiunii, să fie urmărit sau arestat pentru vine penale, decât cu autorizarea Adunării din care face parte, afară de cazul de flagrant delict.
Detenţiunea sau urmărirea vreunuia din membrii Adunărilor este suspendată în tot timpul sesiunii, dacă Adunarea o cere.

ART. 58

Fiecare din Adunări deliberează şi hotărăşte separat, afară de cazurile anume arătate în Constituţia de faţă.

ART. 59

Poliţia Adunărilor se exercită de Preşedintele fiecăreia din ele care, singur, după încuviinţarea Adunării, poate da ordine gărzii respective.

ART. 60

Diurnele Deputaţilor şi Senatorilor se stabilesc prin lege.

Secţiunea I
Despre Adunarea Deputaţilor

ART. 61

Adunarea Deputaţilor se compune din Deputaţi aleşi de cetăţenii români, care au vârsta de 30 ani împliniţi şi practică efectiv o îndeletnicire intrând în vreuna din următoarele trei categorii:

  1. Agricultură şi muncă manuală;
  2. Comerţul şi industria;
  3. Ocupaţiuni intelectuale.

Alegerea se face cu vot secret, obligator şi exprimat prin scrutin uninominal, pe circumscripţiuni care să asigure reprezentarea felului de îndeletnicire a alegătorilor.
Legea electorală va fixa circumscripţiunile şi va statornici după normele mai sus impuse, condiţiunile cerute pentru a fi alegător, pentru bărbaţi şi femei, incapacităţile, decăderile, incompatibilităţile, procedura votării şi garanţiile libertăţii alegerilor precum şi numărul deputaţilor.
Durata mandatului este de şase ani.

ART. 62

Spre a fi eligibil în Adunarea Deputaţilor se cere:

  1. A fi cetăţean roman;
  2. A avea exerciţiul drepturilor civile şi politice şi a practica efectiv îndeletnicirea respectivă a uneia din cele trei categorii arătate în articolul precedent, pe ai carei alegatori urmează a-i reprezenta;
  3. A avea varsta de 30 ani împliniţi;
  4. A avea domiciliul în România.

Incapacităţile, decăderile temporare ori definitive şi incompatibilităţile, se vor stabili prin legea electorală.

Secţiunea II
Despre Senat

ART. 63

Senatul se compune din Senatori numiţi de Rege, din Senatori de drept şi din Senatori aleşi cu vot obligator, secret şi exprimat prin scrutin uninominal de membrii corpurilor constituite în Stat, în numărul şi condiţiunile, pentru alegătorii şi eligibilii, bărbaţi şi femei, ce se vor stabili prin legea electorală.
Proporţia Senatorilor numiţi în raport cu cei aleşi este de jumătate.

ART. 64

Sunt de drept membri ai Senatului, în virtutea înaltei lor situaţiuni în Stat şi Biserica:

  1. Moştenitorul Tronului de la vârsta de 18 ani împliniţi;
  2. Toţi Principii Familiei Regale, majori;
  3. Patriarhul şi Mitropoliţii Ţării;
  4. Episcopii eparhioţi ai bisericilor ortodoxe române şi greco-catolice, întru cât vor fi aleşi conform legilor Ţării;
  5. Capii confesiunilor recunoscute de Stat, câte unul de fiecare confesiune, întru cât sunt aleşi sau numiţi conform legilor Ţării reprezintă un număr de peste 200.000 credincioşi;
  6. Actualii Senatori de drept recunoscuţi până la data promulgării prezentei Constituţii.

Mandatul Senatorilor de drept, enumeraţi la paragrafele ae inclusiv, încetează odată cu calitatea sau demnitatea în virtutea căreia îl deţin.
Durata mandatelor Senatorilor numiţi şi aleşi va fi de nouă ani. Mandatele Senatorilor aleşi se reînoiesc din trei în trei ani de la data depunerii jurământului prevăzut de art. 48 din Constituţie, în proporţie de o treime.
Ultima treime neieşită la sorţi pentru reânoire păstrează mandatele până la expirarea termenului de nouă ani.
Pentru mandatele ieşite la sorţi se va proceda la noi alegeri conform legii electorale.

CAP. 3
Despre Guvern şi Miniştri

ART. 65

Guvernul se compune din Miniştri şi Subsecretari de Stat.
Miniştrii exercită puterea executivă în numele Regelui, în condiţiunile stabilite de Constituţie şi pe a lor răspundere.
Miniştrii au răspundere politică numai faţă de Rege.

ART. 66

Miniştrii întruniţi alcătuiesc Consiliul de Miniştri, care este prezidat de acel care a fost însărcinat de Rege cu formarea Guvernului şi care poartă titlul de Preşedinte al Consiliului de Miniştri.
Departamentele Ministeriale şi Subsecretariatele de Stat nu se pot înfiinţa şi desfiinţa decât prin lege.

ART. 67

Nu poate fi Ministru decât cel care este român de cel puţin trei generaţii.
Se exceptează acei care au fost Miniştri până acum.

ART. 68

Membrii Familiei Regale nu pot fi Miniştri.

ART. 69

Miniştrii şi Subsecretarii de Stat care nu sunt Membri ai Adunărilor pot lua parte la dezbaterea legilor dar nu pot vota; Adunările pot cere prezenţa Miniştrilor la deliberările lor. Dezbaterile nu pot începe fără prezenta unui Ministru.

ART. 70

Regele şi fiecare din Adunări poate cere urmărirea Miniştrilor şi trimiterea lor în judecată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, singură, în secţiuni unite, este în drept a-i judeca. În ceea ce priveşte exerciţiul acţiunii civile a părţii vătămate şi în ceea ce priveşte crimele şi delictele comise de ei afară de exerciţiul funcţiunii lor, sunt supuşi regulelor de drept comun.
Punerea sub urmărire a Miniştrilor de către Corpurile Legiuitoare se va rosti prin majoritate de două treimi a membrilor de faţă.
Instrucţiunea se va face de o comisie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie compusă din cinci membri traşi la sorţi în secţiuni unite. Această comisiune are şi puterea de a califica faptele şi de a decide sau nu urmărirea.
Acuzarea înaintea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se va susţine de Ministerul Public.
Legea responsabilităţii Ministeriale determină cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile Miniştrilor.
Miniştrii de Justiţie ieşiti din funcţiune nu pot exercita profesiunea de avocat timp de un an de la data ieşirii.
Miniştrii ieşiţi din funcţiune nu pot face parte din consiliile de administraţie ale întreprinderii cu care au încheiat contracte în cei trei ani următori.

ART. 71

Orice parte vătămată în drepturile sale printr-un decret sau dispoziţiune semnată de un Ministru, cu violarea unui text expres al Constituţiei ori legilor în vigoare, poate cere Statului despăgubiri băneşti pentru paguba suferită, conform dreptului comun.

CAP. 4
Despre Consiliul Legislativ

ART. 72

Consiliul Legislativ funcţionează pe baza legii sale organice.
Consultarea Consiliului Legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, atât înainte cât şi după amendarea lor în comisiuni, afară de cele care privesc creditele bugetare.
Nici un regulament pentru aplicarea legilor nu se poate face fără consultarea prealabilă a Consiliului Legislativ, afară de cazul prevăzut la alineatul următor pentru proiectele de legi.
Adunările Legiuitoare pot proceda la discutarea proiectelor de legi fără a mai aştepta aprobarea Consiliului Legislativ, dacă acesta nu-l da în termenul fixat de legea sa organică.

CAP. 5
Despre Puterea Judecătorească

ART. 73

Nici o jurisdicţiune nu se poate înfiinţa decât în puterea unei legi.
Comisiuni şi Tribunale extraordinare nu se pot crea, sub nici o numire şi nici un cuvânt, în vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau în vederea judecării unor anume persoane.
Juriul se desfiinţează.

ART. 74

Pentru întreg Statul Român există o singură Curte de Casaţie şi Justiţie.

ART. 75

Numai Curtea de Casaţie şi Justiţie în secţiuni unite are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi a declara inaplicabile pe acelea care sunt potrivnice Constituţiei. Judecata inconstituţionalităţii legilor se mărgineşte numai la cazul judecat.
Curtea de Casaţie şi Justiţie se va rosti asupra conflictelor de atribuţiuni.
Dreptul de recurs în casare este de ordin constituţional.

ART. 76

Judecătorii sunt inamovibili. Inamovibilitatea se va statornici printr-o lege specială care va interveni cel mai târziu în termen de şase luni de la promulgarea prezentei Constituţii. În acest rastimp sancţiunile disciplinare se vor aplica prin Decret Regal.

ART. 77

Justiţia militară se organizează prin lege.

ART. 78

Contenciosul administrativ este în căderea puterii judecătoreşti, potrivit legii speciale.
Puterea judecătorească nu are cadere să judece actele de guvernământ precum şi actele de comandament cu caracter militar.

CAP. 6
Despre Instituţiunile Judeţene şi Comunale

ART. 79

Instituţiunile administrative sunt statornicite prin legi.

TITLUL IV
Despre Finanţe

ART. 80

Nici un impozit de orice natură nu se poate stabili şi percepe decât pe baza unei legi.
Prin lege se pot crea impozite numai în folosul Statului, Judeţelor, Comunelor şi Instituţiunilor Publice îndeplinind un serviciu de Stat.

ART. 81

Nu se pot înfiinţa monopoluri decât prin lege şi numai în folosul Statului, Judeţelor şi Comunelor.

ART. 82

Fonduri de pensiuni sau gratificaţiuni în sarcina tezaurului public nu se pot înfiinţa decât în virtutea unei legi.

ART. 83

În fiecare an Adunările Legiuitoare încheie socotelile şi votează bugetul fără a putea spori cheltuielile propuse.
Toate veniturile şi cheltuielile Statului trebuiesc trecute în buget şi socoteli.
Dacă bugetul nu se votează în timp util, puterea executivă va face faţă necesităţilor serviciilor publice aplicând bugetul anului precedent, fără a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.

ART. 84

Controlul preventiv şi cel de gestiune al tuturor veniturilor şi cheltuielilor Statului se va exercita de Înalta Curte de Conturi, care va supune în fiecare an Adunărilor Legiuitoare un raport general asupra conturilor de gestiune ale bugetului trecut, semnalând neregulile ce ar fi săvârşite de Miniştri în aplicarea lui.
Regularea definitivă a socotelilor trebuie să fie prezentată Adunărilor Legiuitoare cel mai târziu în termen de doi ani de la încheierea fiecărui exerciţiu.
Un corp superior de control va avea misiunea de a supraveghea şi examina legalitatea şi corectitudinea executării gestiunilor în toate serviciile publice.
Acest corp va funcţiona pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri şi va lucra după ordinele Şefului Guvernului.

ART. 85

Toate fondurile provenite de la Case Speciale, de care Guvernul dispune sub diferite titluri trebuiesc cuprinse în bugetul general al veniturilor Statului.

ART. 86

Pentru toată România există o singură Curte de Conturi.

ART. 87

Delapidarea de bani publici se califică crima şi se pedepseşte ca atare.

TITLUL V
Despre Oştire

ART. 88

Toţi cetăţenii români sunt datori a face parte din unul din elementele oştirei, conform legilor.

ART. 89

Gradele, decoraţiunile şi pensiunile militare nu pot fi retrase decât în virtutea unei sentinţe judecătoreşti.

ART. 90

Contingentul oştirii se votează pentru fiecare an de Adunările Legiuitoare.

ART. 91

Nici o trupă armată străină nu poate fi admisă în serviciul Statului şi nu poate intra sau trece pe teritoriul României decât în virtutea unei legi.

TITLUL VI
Dispoziţiuni generale

ART. 92

Culorile drapelului României sunt: Albastru, Galben, Roşu, aşezate vertical.

ART. 93

Reşedinţa Guvernului e în Capitala Ţării.

ART. 94

Limba română este limba oficială a Statului.

ART. 95

Nici un jurământ nu leagă şi nu poate fi impus decât în puterea unei legi, care hotărăşte şi formula lui.

ART. 96

Constituţia de faţă nu poate fi suspendată nici în total nici în parte.
În caz de pericol de Stat se poate institui starea de asediu generală sau parţială.

TITLUL VII
Revizuirea Constituţiei

ART. 97

Constituţia de faţă nu poate fi revizuită în total sau în parte decât din iniţiativa Regelui şi cu consultarea prealabilă a Corpurilor Legiuitoare care urmează a indica şi textele de revizuit.
Consultarea Adunărilor Legiuitoare se face prin mesaj Regal şi se exprimă cu majoritate de două treimi ale Adunărilor întrunite într-una singura sub preşedinţia Preşedintelui Senatului. Rezultatul consultaţiunii se aduce la cunoştinţa Regelui de preşedinţii celor două Adunări însoţiţi de o Comisiune specială.
Textele noi, urmând a înlocui pe cele revizuite, se votează cu majoritate de două treimi, de fiecare Adunare în parte.

TITLUL VIII
Dispoziţiuni tranzitorii şi finale

ART. 98

Toate pământurile expropriate şi distribuite pe baza legii pentru reforma agrară a Vechiului Regat din 17 Iulie 1921; a legii pentru reforma agrară din Basarabia din 13 Martie 1920; a legii pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crisana şi Maramureş din 13 Iunie 1921 şi a legii pentru reforma agrară din Bucovina din 30 Iulie 1921, sunt respectate ca drepturi câştigate şi vor fi cârmuite, pentru orice litigii relative la ele în prezent şi pe viitor, de acele legi.
Dispoziţiunile acestor legi introduse în art. 131 din Constituţia de la 1923 rămân cu caracter constituţional.
Dispoziţiunile acestor legi introduse în art. 131 din Constituţia de la 1923 rămân cu caracter constituţional.
Toate drepturile politice dobândite în virtutea decretelor-legi ratificate prin art. 133 al Constituţiei din 1923, se respectă.
Toate codicele şi legile în vigoare se vor revizui în vederea unificării legislaţiei, punându−se în armonie cu principiile actualei Constituţii. Până atunci ele rămân în vigoare. Din ziua promulgării Constituţiei de faţă sunt desfiinţate acele dispoziţii din legi, decrete, regulamente şi orice alte acte care sunt contrarii celor înscrise în aceasta Constituţie.
Se abrogă de asemenea din ziua promulgării prezentei Constituţii, Constituţia promulgată cu Decretul Regal Nr. 1.360 din 28 Martie 1923.
Juriul în materie criminală va mai funcţiona până la punerea Codului Penal Carol al II-lea şi al Procedurii Penale în acord cu principiul statornicit în art. 73 al Constituţiei de faţă.
Până la convocarea Adunărilor Legiuitoare toate decretele au putere de lege fără a mai fi nevoie de ratificarea lor.
Statutul Familiei Regale are caracter Constituţional şi nu se poate modifica decât cu procedura pentru revizuirea Constituţiei.

ART. 99

Pentru alegerea Adunărilor Legiuitoare ce urmează a fiinţa pe baza prezentei Constituţii, un Decret Regal cu putere de lege, în condiţiunile art. 98, va fixa condiţiunile cerute pentru a fi alegător şi ales, în Camera şi Senat, circumscripţiunile electorale, numărul Deputaţilor şi Senatorilor, normele după care urmează a se face alegerea.
Acest decret are un caracter Constituţional şi nu se poate modifica decât cu majoritate de două treimi.

ART. 100

Prezenta Constituţie, după ce va fi edictată de Rege, va fi supusă Naţiunii Române spre «buna ştiinţa şi învoire».
Un Decret Regal va fixa procedura după care se va urma în acest scop.
După terminarea acestei operaţiuni şi a aducerii rezultatului ei la cunoştinţa Regelui de către Preşedintele Consiliului de Miniştri, Constituţia de faţă va fi promulgată şi intra în vigoare.

ACT DE CONSTATAREA VOTURILOR DATE DE POPORUL ROMÂN ASUPRA PLEBISCITULUI PROPUS LA 20 FEBRUARIE 1938

Noi subscrişii:

  • Alexandru N. Gane, Prim Preşedintele Consiliului Legislativ,
  • Nicolae Bădescu-Roşiori, Consilier la Înalta Curte de Casaţie,
  • Eugeniu P. Banescu, Consilier la Înalta Curte de Casaţie,
  • Gheorghe Drimba, Consilier la Înalta Curte de Casaţie,
  • Corneliu Gheorghian, Consilier la Înalta Curte de Casaţie,

care prin Decretul MAJESTĂŢII SALE CAROL AL II−LEA REGELE ROMÂNIEI, cu Nr. 902 din 20 Februarie 1938, suntem numiţi Înalta Comisiune pentru a cerceta votul dat de Poporul Român asupra plebiscitului ce s-a propus de MAJESTATEA SA prin proclamaţiunea de la 20 Februarie 1938, ne−am adunat la Ministerul Justiţiei în zilele de 25 şi 26 Februarie 1938 şi am cercetat listele de votare din întreaga ţară şi din numărul total de 4.303.064 (patru milioane trei sute trei mii şasezeci şi patru) al votanţilor am constatat că 4.297.581 (patru milioane două sute nouăzeci şi şapte mii cinci sute optzeci şi unu) au primit plebiscitul propus de MAJESTATEA SA şi numai 5.483 (cinci mii patru sute optzeci şi trei) au votat împotrivă.
Acestea am găsit şi le mărturisim Înaintea Naţiunei.
Făcut la Bucureşti Sâmbătă 26 Februarie anul una mie nouă sute treizeci şi opt.

Promulgăm această Constituţiune şi ordonăm să fie investită cu sigiliul Statului şi publicată în «Monitorul Oficial».

Dat în Bucureşti, la 27 Februarie 1938.

Preşedintele Consiliului de Miniştri,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul Finanţelor
şi ad−interim la Departamentul Justiţiei,

Miniştrii Secretari de Stat,

Ministru Secretar de Stat şi ad-interim la
Departamentul Afacerilor Străine,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul
Industriei şi Comerţului,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul Muncii,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul
Agriculturii, Domeniilor şi Cooperaţiei

Ministru Secretar de Stat la Departamentul
Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul
Educaţiei Naţionale şi ad-interim la Culte şi Arte,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul Internelor,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul
Apărării Naţionale şi ad−interim la Aer şi Marina,

Ministru Secretar de Stat la Departamentul
Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor,


SUS