ART. 2
Comitetul de iniţiativă

1. Promovarea iniţiativei legislative a cetăţenilor se asigură de către un comitet de iniţiativă alcătuit din cel putin 10 cetăţeni cu drept de vot.
2. Nu pot face parte din comitetul de iniţiativă persoanele alese în funcţie prin vot universal, membrii Guvernului, persoanele numite în funcţie de primul-ministru sau care nu pot face parte, potrivit legii, din partide politice.
3. Constituirea comitetului de iniţiativă se face printr-o declaraţie autentificată la un notar public, cuprinzând scopul iniţiativei, numele, prenumele, calitatea de alegător şi domiciliul membrilor, precum şi declaraţia că aceştia nu încalcă prevederile alin. (2). Răspunderea pentru conţinutul declaraţiei este cea prevazută de lege pentru înscrisurile oficiale.
4. Comitetul de iniţiativă reprezintă cetăţenii care susţin propunerea legislativă, după semnarea de către aceştia a listelor de susţinători prevăzute în prezenta lege. Componenţa comitetului de iniţiativă se aduce la cunoştinţă, împreună cu propunerea legislativă care face obiectul iniţiativei, prin publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I. Publicarea este scutită de plata oricărei taxe.
5. Comitetul de iniţiativă trebuie să asigure înregistrarea propunerii legislative la una dintre Camerele Parlamentului, în termen de cel mult 3 luni de la data publicării acesteia. După împlinirea acestui termen propunerea legislativă nu mai poate fi prezentată decât ca o nouă iniţiativă, în condiţiile prezentei legi.
6. Comitetul de iniţiativă va desemna dintre membrii săi, cu majoritate de voturi, un preşedinte care să rezolve problemele operative şi sa reprezinte comitetul în raporturile sale cu autorităţile publice centrale şi locale.

S-a născut la 17 februarie 1925 în Câmpina. Şi-a luat licenţa în drept în anul 1947 la Universitatea din Bucureşti. Este de profesie avocat. În anii '70 şi-a elaborat teza de doctorat cu o temă referitoare la dreptul de autor ("Dreptul de traducere", 426 p.), dar a refuzat să o susţină, atâta timp cât pentru aceasta era nevoie de aprobarea organelor de partid comuniste, absolut străine de activitatea ştiinţifică. După 1989 s-a făcut remarcat îndeosebi prin articolele sale pe teme constituţionale şi istorice din România liberă, Cotidianul şi Lumea Liberă (New York). A demonstrat temeinic caracterul ilegal al proclamării republicii, a arătat, de asemenea, cu argumente, de ce 10 Mai este Ziua Independenţei României şi a susţinut drepturile legitime ale României asupra teritoriilor cotropite de fosta Uniune Sovietică.

TITLUL I
Principii generale

ART. 1
Statul roman

1. România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
2. Forma de guvernământ a statului român este republica.
3. România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
4. Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.
5. În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

ART. 74
Iniţiativa legislativă

1. Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
2. Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea.
3. Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată.
4. Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.
5. Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte, ca primă Cameră sesizată.

ART. 150
Iniţiativa revizuirii

1. Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
2. Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

LEGE nr. 510 din 5 septembrie 1940
pentru suspendarea Constituţiei din 27 Februarie 1938
EMITENT: PARLAMENTUL
PUPLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 205 din 5 septembrie 1940
Data intrării în vigoare : 5 septembrie 1940

ART. 1

Se suspendă Constituţia promulgată la 27 Februarie 1938 şi publicată în Monitorul Oficial Nr. 48 din 27 Februarie 1938

ART. 2

Corpurile Legiuitoare se disolvă pe data acestui decret-lege

ART. 3

Preşedintele Consiliului Nostru de Miniştri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui decret

ART. 1
Exercitarea iniţiativei

1. Iniţiativa legislativă a cetăţenilor se exercită cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi (2) sau, după caz, ale art. 150 din Constituţie, republicată, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
2. Iniţiativa legislativă a cetăţenilor se exercită printr-o propunere legislativă întocmită în temeiul art. 74 din Constituţie, republicată, în domeniul legilor organice sau ordinare, iar în temeiul art. 150 din Constituţie, republicată, în domeniul legilor constituţionale

ART. 2
Semnificaţia unor termeni

9. plângere prealabilă - plângerea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării acestuia.

ART. 2
Semnificaţia unor termeni

8. nesoluţionare în termenul legal a unei cereri — faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;
9. refuz nejustificat de a soluţiona o cerere — exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

ART. 1
Subiectele de sesizare a instanţei

1. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

ART. 2
Semnificaţia unor termeni

2. Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

R.A. Lazăr, op. Cit., p. 69—70.

A. Iorgovan, Noua lege..., op. cit., p. 199

ART. 19

1. Membrii Consiliului de administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune, respectiv al Societatii Romane de Televiziune, sunt desemnati prin votul majoritatii deputatilor si senatorilor in sedinta comuna a celor doua Camere.
2. Listele de candidati se inainteaza birourilor permanente ale celor doua Camere, dupa cum urmeaza:
1. grupurile parlamentare reunite din cele doua Camere inainteaza propuneri pentru 8 locuri, potrivit configuratiei politice si ponderii lor in Parlament;
2. Presedintele Romaniei, pentru un loc;
3. Guvernul, pentru un loc;
4. personalul angajat al fiecarei societati desemneaza, prin vot secret, candidatii pentru doua locuri, in cadrul unui scrutin organizat de conducerea societatii respective;
5. grupurile parlamentare ale minoritatilor nationale, pentru un loc.
3. Propunerile facute vor nominaliza candidatul pentru postul de titular, precum si candidatul pentru postul de supleant si se inainteaza birourilor permanente ale celor doua Camere in termen de 15 zile de la declansarea procedurii de numire.
4. Birourile permanente ale celor doua Camere inainteaza listele de candidati comisiilor permanente de specialitate, in vederea audierii acestora in sedinta comuna.
5. In urma audierii, comisiile permanente de specialitate vor intocmi un aviz comun consultativ, motivat, pe care il vor prezenta in sedinta Camerei Deputatilor si a Senatului, insotit de cate o lista de candidati propusi pentru posturile de titulari si de cate o lista de candidati propusi pentru posturile de supleanti, dar nu mai putin de 9 pentru fiecare societate in parte, conform structurii prevazute la alin. (2). In situatia in care nu s-au facut propunerile in termenul prevazut la alin. (3), consiliul de administratie functioneaza valabil in componenta a cel putin 9 membri validati.
6. Listele de candidati se supun in intregime votului in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului si se aproba cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. Votul este secret si se exprima cu bile.
7. Presedintele Consiliului de administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune, respectiv al Societatii Romane de Televiziune, se numeste de catre Parlament, in sedinta comuna, dintre membrii titulari ai consiliilor, la propunerea comisiilor permanente de specialitate, cu respectarea procedurilor de audiere si de vot prevazute in acest articol. In vederea propunerii, comisiile permanente de specialitate vor examina cu prioritate, in termen de 7 zile, candidatul recomandat de catre membrii titulari ai consiliilor de administratie. Audierea candidatului se face de catre comisii, in prezenta membrilor consiliului de administratie respectiv.

ART. 30
Libertatea de exprimare

1. Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
2. Cenzura de orice fel este interzisa.
3. Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
4. Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
5. Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.
6. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
7. Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
8. Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

ART. 31
Dreptul la informaţie

1. Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.
2. Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
3. Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau securitatea nationala.
4. Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
5. Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.

Ne-au luat SPERANŢA

Ne-au luat LIBERTATEA

Ne-au DEZBINAT

Ne-au ÎNJOSIT

SLUT, -Ă, sluţi, -te, adj., s. m. şi f. (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit; p. ext. (om) foarte urât, hâd. - Cf. ucr. slutyj.